Se spune ca numai suntem copii din clipa in care aflăm că suntem muritori, până in clipa aceea, ne insoţesc o multitudine de frici, care in funcţie de contextul apariţiei lor, devin parte din viaţa noastră ,trăite cu o intensitate mai mare sau mai mica.
Frica face parte din instinctul nostru de conservare ca specie, legata fiind de anxietate, ca raspuns la un pericol iminent sau potential pericol, ne ajută să anticipăm efectele ce pot avea loc ca urmare a acţiunilor proprii sau situaţii ce pot genera pericole, insă ceea ce vreau sa menţionez in acest articol sunt două aspecte cu care se confruntă orice persoană şi indeosebi cei mici.
- Prima situatie, este legată de ceea ce transmitem celor mici, ca urmare a experienţelor personale (parinţi, fraţi, rude, bone, educatoare, prieteni de familie, invăţători etc.), fără a ţine seamă de contextul in care am trăit acea experienţă, suportul avut pentru a trece peste eveniment,vârstă s.a.Avem tendinţa de a preveni orice fel de experienţă neplăcută, ce ar putea să apară in viaţa micuţilor şi astfel apar următoarele atenţionări cu exagerările de rigoare: ”ai grijă, nu alerga ca o să cazi şi iţi spargi capul”-copilul aleargă pe iarbă, tartan sau nisip,”nu băga mâna in gură,că te imbolnaveşti” – el stă in cărucior, e prin acasă sau in pătuţ”, ”nu te apropia de câine că te muşcă” – copilul e la 10 metri de câinele legat care oricum e blând, este de fapt un pui sau se află după o usă termopan, exemplele pot continua insă ceea ce vreau să subliniez este faptul că trebuie să fim atenţi la fricile pe care le transmitem copiilor, frici ce nu le-au trăit, nu le aparţin, nu au fost martori la ele insă cu toate astea şi le pot insuşi fără să le inţeleagă.
- A doua situaţie este ceva mai des intâlnită şi se referă la remarcile făcute de aceeaşi protagonişti, de la “ţi-am zis eu!!!”, ”vezi,dacă nu mă asculţi!!!!”, ”tocmai ce ţi-am spus să nu faci asta”.
Ce transmitem verba? Probabil o atenţionare. Si acum vă propun să analizaţi de câte ori a-ţi vorbit cu copilul inainte de eveniment gândindu-vă la următoarele: a inţeles mesajul? l-am pus să repete şi să-mi exemplifice? Era atent când am vorbit cu el? Eu am fost clar? Am folosit cuvinte pe care sa le inţeleagă? Contextul era potrivit? L-am intrebat ce crede că se poate intâmpla ca urmare a actiunii ce urmeză? Sunt convins că nu prea, ba unii dintre dumneavoastră chiar vă miraţi . Poate vă intrebaţi dacă eu aş fi in stare de asta. Am fost. Nu e uşor,dar merită.
Fricile ne insoţesc pretutindeni şi iau numeroase forme. Frica de rejecţie socială, de abandon, de eşec, de success, frica de a nu suferi sau dezamăgi pe cei apropiaţi,colegi sau superiori, frica de a-ti pierde increderea in tine, toţi şi toate.
Ce este de făcut? Cum abordăm aceste situaţii? Ce intensitate au? Dar ce durată? Cum ne influenţează calitatea vieţii? Dar deciziile? Mai pot să merg pe drumul meu sau incep să mă clatin?
La toate aceste intrebări răspundeţi voi sub indrumarea specialistului indiferent care este el.
Nimeni nu poate răspunde in locul vostru, nimeni nu poate lua decizii in numele vostru, indiferent că este terapeut sau consilier. Ei nu au decât intrebări, nu şi răspunsuri, opinii sau păreri.
