Anxietatea şi actele comportamentale

Conform definiţiei dată de Horney anxietatea este de două feluri de anxietate:

  • anxietatea fundamentală – ce reprezintă răspunsul emoţional faţă de un potential pericol
  • anxietatea manifestă – care exprimă răspunsul emoţional faţă de un pericol manifest.

Felul in care persoana se raportează la eveniment, pe de o parte, precum şi felul in care reuşeşte să gestioneze o stare de anxietate şi să rezolve conflictul interpersonal care a declanşat starea, conturează trăsăturile de personalitate identificate de Horney.

Aceste tipuri de personalitate, utilizează strategii diferite in vederea reducerii stării de anxietate, utilizând raţionamentul afectiv care predomină, raţionament ce a fost adoptat şi dezvoltat, funcţie de beneficiile obţinute.

  • Aşadar, tipul complezent, fiind caracterizat de nevoia de afiliere, sentiment de inferioritate, tendinţă de supunere şi conformism, utilizeză un raţionament de tipul, dacă ii fac să mă iubească, nimic nu mă poate atinge, acest tip de raţionament, generează comportamente submisive, persoana fiind la dispoziţia celorlalţi chiar dacă este deranjată de felul in care este tratată.
  • Tipul agresiv, având tendinţe de dominare, recunoaştere socială, rezistenţă scăzută la frustrare, adoptă un raţionament de tipul, dacă deţin puterea şi controlul, nimic nu mă poate atinge. Genul acesta de raţionament, generează comportamente ostile atât in viaţa personală (gelozii), cât şi in viaţa profesională sau socială(agresivitate).
  • Ultimul tip, tipul detaşat, este caracterizat de rezistenţă la schimbare, autorealizare, tendinţă spre izolare şi detaşare emoţională de relaţie. Pentru acest tip de persoana, raţionamentul este de genul, dacă stau departe, nimic nu mă poate atinge, având un astfel de raţionament, prezenţa in activităţi sociale este destul de redusă.

Pentru cele trei tipuri discutate mai sus, declanşarea stării de anxietate este foarte diferită, desi ea vizează un singur aspect, şi anume sentimentul de securitate.

Aşadar, in cazul personalităţii agresive, sentimentul securităţii are ca bază aprecierea celorlalţi iar starea de anxietate este data de lipsa recunoaşterii şi aprecierii din partea celorlalţi.

Sentimentul de securitate in cazul personalităţii complezente, se bazează pe prezenţa altor persoane, stare de anxietate fiind declanşată de singurătate, iar in cazul personalităţii detaşate, sentimentul de securitate este oferit de protejarea intimităţii, anxietatea fiind declanşată de scoaterea persoanei in evidenţă.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *