Dalai Lama spunea că sunt printre cele mai importante şi de apreciat persoane din viaţa noastră, ne pun in situaţia de a trăi momente neplăcute, de a descoperi furia, frustrarea, ura.
Impulsurile şi comportamentul pe fondul acestor stări devin greu de gestionat, ne gândim la răzbunare. La o răzbunare cât mai chinuitoare.
Cu toţii ne-am gândit măcar odată la metode cât mai neortodoxe, prin care să facem rău celor care ne-au rănit. Şi totuşi de ce să-i respectăm?
Dalai Lama merge mai departe şi spune că trebuie să-I iubim. Greu de inţeles şi mai greu de făcut.
Dar respectul şi iubirea faţă de cei ce ne fac rău, incepe să prindă contur, in momentul in care analizăm ceea ce gândim şi simţim in acele momente, cum gestionăm toate impulsurile.
Când incepem să ne gândim doar la noi, fără a judeca pe nimeni, fără a invinovăţi pe cineva, când ne dezvoltăm capacitatea de a trăi in noi inşine, nu in exterior, nu prin alţii, când ne dezvoltăm capacitatea de a ne pune intrebări, de a analiza şi anticipa efectele propriilor gânduri traduse in acţiuni.
“A fi om inseamnă a poseda un sentiment de inferioritate, care reclamă in mod constant compensarea sa “, spunea A. Adler in 1995.
Există numeroase cazuri in care oamenii se simt inferiori in raporturile sociale, situaţii in care se simt copleşiţi de ceea ce sunt nevoiţi să indure din partea celorlalţi, insă tocmai dorinţa de autodepăşire, resursele noastre interne, motivaţia, capacitatea de analiză, asumarea, ne oferă pe de o parte energia necesară pentru a incepe schimbarea, iar pe de altă parte strategiile de care avem nevoie pentru a produce această schimbare.
Mai mult, C. G. Jung spunea că “Cine priveşte in afară,doarme, iar cine priveşte inăuntru, se trezeşte”.
Iată cum, latura spirituală se imbină perfect cu ştiinţa, susţinând impreună evoluţia.
